Introducere:

Stim ca brokerii/traderii comerciali sunt intermediarii implicati in actele/tranzactiile comerciale.

Traderii foarte mari pot impune preturi si tendinte, devenind si formatori de opinie pentru consumatorii finali. Dand doar doua exemple: marii traderii de produse petroliere finanteaza rafinarii, depozite si au un rol important in stabilirea preturilor la combustibil. Pentru bunurile de larg consum, introducand in categoria traderilor marile companii de distributie, acestia, prin capacitatea financiara, de publicitate/reclama, obtin posibilitatea de a promova spre vanzare produse, atat in cadrul marilor retail-eri – hypermarketuri dar si pentru micile magazine, influentand, astfel, inclusiv trend-ul de cumparare al beneficiarilor finali.

Si acestia se pot lovi de greutati, intervenind probleme de neplata, intarzieri de livrare, produse proaste.

Brokerii/traderii mici, chiar daca, la prima vedere, in acest moment, la noi in tara, se pare ca ar fi pe cale de disparitie, reprezinta o piesa semnificativa in ceea ce numim angrenajul economiei romanesti. Conexiunea lor cu beneficiarul final este mai stransa; sunt mult mai flexibili; ajuta la nivel macro mult si datorita faptului ca prin flexibilitate, prin legaturi mai directe cu beneficiarii/consumatorii, dar si prin alte aspecte, care trebuie analizate, produc concurenta marilor brokeri/traderi in beneficiul consumatorilor finali si, implicit economiei. In opinia mea, nici nu vor putea disparea intr-o economie de piata solida. Cand numarul lor scade, flexibilitatea celor mari scade, lasand loc pentru formarea altora. Si, deloc de neglijat, din cei mici se pot forma cei mari; in plus – marile companii de brokeraj/trading comercial trebuie sa isi aleaga personal calificat, care poate fi din randul micilor brokeri.

Ce este primordial? O piata reglementata a brokerilor de comert sau o implementare a conceptului de broker de comert? Si cum s-ar putea implementa in constiinta oamenilor calitatea unui broker de comert?

Majoritatea categoriilor de brokeri isi desfasoara activitatea intr-o piata reglementata:  brokerii de actiuni, imobiliari, de asigurari etc. Putem face cateva observatii: 1. reglementarea este necesara dar, in cazul in care conceptul nu este bine definit si implementat, poate conduce si la disfunctionalitati cauzate, de exemplu, de ingradiri legale ale posibilitatilor de dezvoltare si de crestere a costurilor. 2. Actiunile sunt drepturi de proprietate asupra unei companii care efectueaza acte de comert; la fel, multe categorii de brokeri sunt clientii unor societati de comert, indiferent pentru ce produs ar face serviciul respectiv. Putem exemplifica si cu societatile de avocatura: serviciile lor sunt urmare tot a actelor de comert. Rezulta intrebarea: daca ar fi existat o “scoala” de brokeri de comert solida, nu ar fi fost mai simplu, mai eficient si sustenabil pentru toate pietele?

Cum ar trebui sa se formeze un broker de comert?

Principii si modele teoretice se invata la scoala, se transmit intre generatii, sau se invata din experienta la locul de munca. Chiar din propozitia anterioara rezulta ca ar trebui sa existe o conexiune, o interactiune intre scoala de specialitate, experienta de la locul de munca si experienta transmisa intre generatii.

Pentru a continua, consider ca trebuie prezentate cateva exemple reale:

1. Am cunoscut un tanar, care a dezvoltat o afacere de comert de nivel mediu, dar stabila si de success, bazandu-se pe urmatoarea experienta: In anii 90-92, a fost in Polonia si a vandut, intr-o piata, miez de nuca. Le-a ambalat de acasa in pungi de 500 g dar, pentru siguranta, a pus 5-15 g in plus la fiecare punga. Cu toate ca acolo erau si alti romani, dar si ucrainieni, rusi care vindeau miez de nuca, (mentionez ca piata avea un cantar la dispozitia cumparatorilor), din toata piata, a fost singurul la care s-a facut coada de catre cumparatori.
2. Un tanar student, in vacanta de vara, a obtinut posibilitatea sa distribuie/vanda niste produse ale unui producator. In cautarile lui a intrat in legatura cu seful unui magazin, vechi comerciant care, constatand legaturi vechi de familie cu studentul, s-a oferit sa il invete o saptamana – doua cum sa faca aceasta meserie. A acceptat, a terminat facultatea si, la 30 de ani, conducea si era actionar la una din companiile de referinta din domeniul distributiei si retail-ului.
3. Facand un salt in timp si schimband domeniul de activitate: conducatori ai unor societati de investitii efectuau un curs post universitar. Unul dintre profesori insista pentru avantajele unui anumit model de analiza investitionala. S-a creat un moment delicat, deoarece unul dintre cursanti a intervenit spunand ca toti colegii lui au aplicat respectivul model si toti au pierdut bani. Desigur ca profesorul a prezentat si multe lucruri utile si necesare; prin meseria sa, studiaza si analizeaza multe teorii; cei angrenati in activitati practice, poate si administrative, nu au nici timp si nici acces la multe surse informatii. Oricum, rezulta o evidenta nevoie de interactiune intre teorie si practica.
4. Exemplul precedent l-am intalnit, oarecum si invers, prin faptul ca practicanti cu succese remarcabile in domeniul privat, au imbratisat cariere de profesori. Constienti de necesitatea unei conexiuni permanente intre teorie si practica, fac eforturi sustinute in acest sens.

Exemplele reale sunt deosebit de multe. Mai mentionez ca am intalnit mici comercianti care cu drag si-ar impartasi din experienta lor unor tineri sau persoane cu multa educatie pentru a lasa ceva in urma lor, dar si mari antrepenori care sunt constienti ca permanent trebuie sa fie la curent, sunt constienti ca au nevoie de experienta celor implicati in activitatea respectiva, indiferent de pozitia care o detin.

La ce concluzie am ajuns?

In primul trebuie ca lumea sa aiba informatii. Nu numai despre trendul unei piete, despre preturi, participanti, consum; informatii despre principii, despre modele de buna practica, despre modele teoretice.

Abia cu toate acestea de mai sus, intr-un numar suficient de mare, pe baza studiului si muncii sale, o persoana isi poate forma un sistem solid de efectuare a activitatii, sistem in care orice informatie noua sa isi gaseasca cat mai repede un loc eficient pentru intregul sistem. Un sistem in care trebuie sa se obtina si capacitatea de a sintetiza informatiile. Mai fac o precizare/observatie referitor la dezvoltare, pentru ca pana la urma acesta este subiectul: efiecienta si/sau dezvoltare nu inseamna neaparat o crestere a nivelului de activitate sau a profitului: ci si realizarea unei stabilitati de orice ordin.

Cum realizam acestea? Cum dezvoltam conceptul de broker de comert?

Un prim pas consider ca il constituie o interactiune consistenta si eficienta intre participantii pe piata comerciala, intre acestia si alte medii de afaceri, financiare, culturale, academice.

Pentru aceasta, QBursa invita cat mai multi participanti la comunicare, inscriere si la celelalte activitati propuse, sau care se vor propune prin platforma on-line, revistele si asociatiile partenere QBursa.

Mentionez ca am increderea ca si utilizatorii neinteresati de activitatile care fac obiectul acestei expuneri vor avea de castigat prin faptul ca pot deveni consumatori mai bine pregatiti.

Un al doilea pas, dupa o consolidare a interactiunilor, cred ca il constituie infiintarea unei scoli pentru brokerii de comert, scoala care sa confirme renumele de broker de comert.

Va urma